INTERVIURI ITALO-ROMÂNE


Filippo La Porta: „L-am cunoscut şi îl apreciez pe Norman Manea”

„Pe lângă marile figuri intelectuale ale secolului XX care aparțin deja patrimoniului oricărei persoane culte, precum Eliade și Cioran, l-am cunoscut și îl apreciez mult pe Norman Manea, care locuiește în America. apoi o mai găsesc extraordinară pe Ana Blandiana, persecutată de regimul lui Ceaușescu (Manea a fost persecutat atât de naziști cât și de Ceaușescu!)”. Invitat în ancheta realizată de Afrodita Cionchin şi Giusy Capone este criticul literar și eseistul Filippo La Porta, autorul a numeroase și importante studii despre literatura italiană.

Revista noastră propune o nouă anchetă, de această dată în domeniul criticii literare în Italia, realizată de Afrodita Ciochin și Giusy Capone, abordând diferite subiecte de actualitate, cu o amplă cercetare asupra receptării literaturii române în Italia, temă de interes pentru noi. În secțiunea Întâlniri critice, publicăm un dialog cu Claudia Boscolo, Ph.D. în Studii Italiene la Universitatea Royal Holloway din Londra. Despre literatura feminină afirmă: „Este pozitiv faptul că scriitoarele italiene au găsit puterea de a scoate la iveală subiecte scandaloase precum violența domestică și feminicidul”.

În secțiunea Întâlniri critice, intervine Giacomo Raccis (n. 1987), cercetător la Universitatea din Bergamo. Este co-fondator al revistei online „La balena bianca”(„Balena albă”), în cadrul căreia se ocupă de romanul contemporan. Printre consideraţiile sale asupra diferitelor teme abordate, ne-a spus: „Nu trebuie neapărat să disprețuim autorii de literatură de consum (mai ales în mediul academic, există tendința de a-i ‘lichida’ pur şi simplu): au și ei un rol important în sistemul literar, și anume acela de a oferi o formă de divertisment care nu trebuie să fie neapărat de duzină”.

Inaugurăm în acest număr o secţiune specială de interviuri cu autoare italiene contemporane, în cadrul unui amplu proiect al revistei noastre dedicat literaturii feminine din Italia, coordonat de Afrodita Cionchin. Deschidem seria printr-un dialog cu Ornella Spagnulo, autoare a volumului E gli angeli sono distanti (L’Erudita, 2019), o culegere de interviuri despre cunoscuta poetă milaneză Alda Merini (1931-2009), cea care, în ciuda biografiei zbuciumate, a reuşit să se impună ca una dintre scriitoarele cele mai importante ale literaturii italiene contemporane, cu un discurs inconfundabil.

La graniţa dintre critica literară și filosofie, volumul Elena Ferrante. Poetiche e politiche della soggettività („Poetici şi politici ale subiectivităţii”, Mimesis, 2020), de Isabella Pinto, explorează scriitura Elenei Ferrante. Potrivit Isabellei Pinto, „narațiunea mitopoietică a Elenei Ferrante ne semnalează o nouă generație de feministe, succesivă feminismului diferenței, cyberfeminismului, ecofeminismului, o generație capabilă să reunească feminisme chiar îndepărtate între ele, navigând cu busola prezentului printre multiplele genealogii feminine”. Interviu de Giusy Capone.

Cu romanul său, Con la parola vengo al mondo. Bellezza e scrittura di Clarice Lispector  (Tuga Edizioni, 2021), Isabella Cesarini aduce în prim-plan personalitatea scriitoarei, eseistei, jurnalistei și traducătoarei ucrainiene, naturalizată braziliancă, una dintre cele mai marcante voci ale literaturii din secolul XX, care ne-a lăsat nouă romane şi numeroase povestiri dominate de tăcere, o tăcere exprimată în cuvinte. „Cuvântul clarician e folosit pentru a evoca tăcerea, o tăcere cuvântătoare, deoarece Clarice e o scriitoare a tăcerii prin cuvinte”. Interviu de Afrodita Cionchin şi Giusy Capone.

Dialogul cu scriitoarea şi cercetătoarea Noemi Ghetti porneşte de la o carte de interes pentru noi,: Gramsci e le donne. Gli affetti, gli amori, le idee (Donzelli 2020). Autoarea surprinde felul în care dimensiunea politică și viața privată, sentimentele familiale și relațiile sentimentale se întrepătrund în istoria umană a cunoscutului politician şi filozof Antonio Gramsci (1891-1937), co-fondatorul Partito Comunista d'Italia, în 1921, care este convins, în mod intim și spontan, cu o siguranță de neclintit, de egalitatea substanțială a tuturor ființelor umane: copii, proletari, femei. De Giusy Capone.

În seria de „Dialoguri între scriitori italieni şi români” organizată de Ambasada Italiei și Institutul Italian de Cultură din București, în 18 ianuarie 2022 s-a desfăşurat întâlnirea transmisă în live streaming dintre scriitoarea italiană Nadia Terranova și scriitorul român Claudiu M. Florian, moderată de prof. Roberto Merlo de la Universitatea din Torino. Despre legătura interioară cu locul de origine şi felul în care această relaţie a fost influenţată de transpunerea în literatură, ca şi despre alte aspecte de interes ale scriiturii sale, în interviul cu Nadia Terranova realizat de Afrodita Cionchin.

Regizor și scenarist, Bruno Oliviero are harul de a te face să pierzi noțiunea timpului când îți deschide ușile minții sale și te însoțește în căutarea definițiilor, cauzelor, efectelor, gândurilor. În cinematografe rulează în această perioadă ultimul său film, Ariaferma, un film surprinzător care prezintă închisoarea dintr-o perspectivă neobișnuită, adică din interior, producând un fel de En attendant Godot contemporan. Despre ce anume îl convinge într-o poveste, despre Ariaferma și multe altele am vorbit cu Bruno Oliviero în acest interviu, realizat de Irina Ţurcanu.

Traducerile din literatura română publicate în Italia se îmbogăţesc cu fiecare an, iar revista noastră le înregistrează în baza de date Scriitori români în italiană. Unul dintre clasicii publicaţi în 2021 în Italia este Ioan Slavici, în noua traducere a Irinei Ţurcanu, cu titlul Il mulino fortunato, la editura Rediviva din Milano. Despre această traducere și despre literatura română migrantă din Italia, în dialogul cu Irina Ţurcanu, traducătoare şi scriitoare care trăieşte în Italia, unde a publicat mai multe romane şi traduceri atât din autori români, cât şi din autori italieni. Interviu realizat de Afrodita Cionchin.

Mauro Barindi şi traducerea literară: Cum se percepe un autor?

Mauro Barindi, colegul nostru de redacție, este unul dintre cei mai activi traducători editoriali din limba română în italiană. În acest amplu dialog cu Afrodita Cionchin, directorul revistei noastre, Mauro Barindi vorbește despre traducerile sale, despre contactul şi relaţia care se creează cu autorii cărților, despre dinamica traducerii din română în italiană, despre felul în care se raportează la textul pe care urmează să-l transpună în propria limbă, precum şi despre alte subiecte legate de spațiul pe care, în ultimele decenii, l-a cucerit literatura română în Italia grație traducerilor. 

Valia Santella, scenaristă și regizor, a semnat filme precum Mia madre (Mama mea), Tre piani (Trei etaje) în regia lui Nanni Moretti sau Fai bei sogni (Să ai vise frumoase), Il traditore (Trădătorul) în regia lui Marco Bellocchio. Este câștigătoarea unui prestigios David di Donatello și a unui la fel de important Nastro d’Argento. Actualmente, printre numeroasele sale activități, Valia Santella, împreună cu Bruno Oliviero, ține un laborator care îi călăuzeşte pe aspiranții scenariști printre provocările cuvântului pe care le aduce cinematografia. Interviu realizat de Irina Ţurcanu.

E o aventură cea a fraților Durante şi Cesare Scacchi, o aventură care pornește de la Preci, ajunge la Roma și apoi la Londra. Este vorba despre doi măcelari cărora, pe la 1600, papa le cere să se folosească de cuțit nu pentru a omorî animalele, ci pentru a vindeca oamenii. Așa se naște povestea celor doi chirurgi. Despre ce se ascunde în spatele romanului Acul de aur și ochii Glorianei, despre alegerea de a ambienta romanul în Italia și la Londra, despre greutățile întâmpinate în recuperarea documentelor vremii, am discutat cu Radu Paraschivescu. Interviu de Irina Ţurcanu.

În 15 octombrie 2021 s-a stins din viaţă Mario Andrea Rigoni (n. 1948), scriitor şi critic literar, profesor la Universitatea din Padova şi colaborator de lungă dată al cunoscutei publicaţii „Corriere della Sera”. Eminentul savant l-a cunoscut pe Emil Cioran, de care l-a legat o îndelungată prietenie şi, începând din 1981, a îngrijit pentru prestigioasa Editură Adelphi din Milano traducerea italiană a operei filosofului român. Publicăm, în memoria profesorului Mario Andrea Rigoni, interviul realizat în 2012 în care evocă întâlnirea şi legătura sa cu Emil Cioran. De Afrodita Cionchin.

Câștigător al premiului Strega Giovani 2020, Daniele Mencarelli revine în librărie cu un nou roman, Sempre tornare (Te întorci mereu). Publicat de Mondadori, este un imn dedicat frumuseții, umanității, tinereții, necunoscutului, speranței. „Înăuntrul frumuseții locuiește cineva”, este una din frazele-cheie ale cărţii al cărei protagonist este Daniele la șaptesprezece ani. În dialogul cu Irina Țurcanu, autorul ne vorbeşte despre cum a fost să scrie o poveste cu un adolescent nemaifiind adolescent, despre ce se ascunde în frumusețe și despre ce se întâmplă când vrei să te rupi de rădăcini.

Biancaneve nel Novecento („Albă ca zăpada în secolul XX”) este cel mai recent roman al scriitoarei Marilù Oliva, câștigător al premiului „Libri a 180 Gradi - Città di Sant’Elpidio a Mare”, din cadrul festivalului literar programat în perioada 2-10 octombrie 2021, carte deja nominalizată la Premiul Strega din acest an. Publicat de editura Solferino, este un roman tăios, penetrant, sincer. În dialogul cu Irina Țurcanu, autoarea ne prezintă romanul a cărui acţiune se desfăşoară pe fundalul anilor ’80 şi sondează relația complexă dintre fetița Bianca, un tată „autobiografic” şi o mamă „vrăjitoare”.

Serafina Pastore ne propune un interviu cu Kristina Cepraga, actriță italo-română formată în România, absolvită a Academiei de Teatru și Film din București, și maturizată profesional în Italia, unde a avut ocazia să exceleze prin celelalte calități artistice ale sale, atât în televiziune, cât și pe platourile de filmare ca regizoare și scenaristă, precum și ca producătoare de film, în scurtmetrajele Tamara, Echelon (2015) și Destino (2018). Cu acesta din urmă a câștigat premiul pentru cea mai bună interpretare feminină la Festivalul de Scurtmetraj „Aphrodite Shorts” 2019.

„Creațiile mele recente sunt participative, invitând observatorul să asculte și să-și exploreze propriul corp, Spectacolul poate deveni astfel un act cognitiv profund, care este întotdeauna un act spiritual”. O perspectivă multidisciplinară asupra universului complex al dansului contemporan ne-o oferă Valentina De Piante, cadru didactic al UNATC, doctor în Teatru și Artele Spectacolului, coregraf şi cercetător. Este singurul profesor din țară cu expertiză în metoda Feldenkrais®, de reorganizare a schemelor neuromotrice. Interviu de Serafina Pastore, tradus de Afrodita Cionchin.

Horia Corneliu Cicortaș ne propune un interviu despre Ioan Petru Culianu, cu Aldo Natale Terrin, fenomenolog al religiilor care l-a cunoscut pe cercetătorul român la Universitatea Catolică din Milano în anul 1976. Despre „omul” Culianu, profesorul Terrin afirmă: „Mi-a părut dintru început a fi o minte lucidă, un cercetător care lucra pe cont propriu, citea extrem de mult, numai că apoi se cam detașa de toți. La acea vreme era un băiat foarte slab, se vedea că îndurase suferințe și era neliniștit. Mă impresiona tocmai neliniștea sa: nu era aproape niciodată senin și «lejer»”.

Riccardo Burgazzi este un filolog și acesta este spiritul cu care și-a propus să observe textele cântecelor italiene, evidenţiind mesajele machiste pe care acestea le vehiculează. Așa s-a născut recenta sa carte, Il maschilismo orecchiabile, mezzo secolo di sessismo nella musica italiana (Prospero, 2021), un eseu ironic și profund a cărui lectură ne invită la reflecţie. Despre cum a apărut cartea, dacă piesele sunt sau nu ʽvinovate’, despre stilul prin care a decis să trateze subiectul - ironia este una din trăsăturile cele mai plăcute ale cărții - am discutat cu Riccardo Burgazzi. Interviu de Irina Ţurcanu.

„Pentru noi, italienii, Dante continuă să reprezinte limba însăşi. Titlul de ʽpărinte al limbii’ italiene nu este nici retoric, nici nemeritat”. Pentru a celebra 700 de ani de la moartea „Poetului Suprem”, publicăm un interviu cu Mirko Volpi de la Universitatea din Pavia, pornind de la impresionanta ediție, pe care a îngrijit-o, ​​a primului comentariu integral al Divinei Comedii a lui Dante Alighieri, realizat de Iacomo della Lana din Bologna, supranumit il Laneo, ediţie publicată în patru volume de Editura Salerno din Roma în 2009. Interviu de Giusy Capone.

Giorgio Dell’Arti este istoric și jurnalist, fondator al suplimentului „Venerdì” al cotidianului „La Repubblica”. Ocazia acestui dialog a fost publicarea cărții Gli onorevoli duellanti. I misteri della vedova Siemens (Editura La nave di Teseo, 2020). Acţiunea se petrece în 1909. La moartea generalului Tancredi Saletta iese la iveală relația acestuia cu tânăra și fascinanta văduvă Siemens. Este vorba, desigur, despre celebrul nume care trimite la colosul german extins în toată Europa. Văduva Siemens este sau nu o spioană? Răspunsul în interviul realizat de Irina Ţurcanu.

După apariţia volumului Călătorie nesfârşită (Rao, Bucureşti, 2010, traducere de Afrodita Carmen Cionchin), vă propunem un dialog cu Claudio Magris, unul din cei mai importanţi scriitori contemporani. Un dialog despre semnificaţia călătoriei în viaţa şi scriitura sa, dar şi despre legăturile sale cu universul cultural românesc: întâlnirea cu locurile şi civilizaţia românească în călătoriile danubiene, legătura umană şi literară cu Norman Manea şi Dieter Schlesak, interesul profund, ca germanist, pentru cultura germano-română, interesul pentru cici şi ciribiri, adică istro-românii, şi posibilitatea supravieţuirii lor în lumea actuală. 

Cărțile nu sunt un efort solitar. Ele sunt o amalgamare de elemente prin care se contopesc mai multe figuri, unele evidente, precum graficianul sau redactorul șef, iar altele, mai în umbră, precum profesioniştii care se ocupă de editing. Despre această profesie delicată și esențială ne vorbeşte Maria Cristina Olati, editor freelance și talent scout, care şi-a început activitatea la prestigioasa editură Bompiani din Milano. La casa degli sguardi, cartea de debut a lui Daniele Mencarelli, finalistul Premiului Strega 2020, este una dintre cărțile pe care le-a îngrijit și editat. Interviu de Irina Ţurcanu.

Se intitulează La matematica è politica („Matematica este politică”, Einaudi, 2020), ultimul eseu semnat de Chiara Valerio, matematiciană şi scriitoare, responsabila literaturii de ficţiune a Editurii Marsilio din Veneţia. La o privire mai atentă, se înțelege că matematica nu e doar politică, ci şi filosofie, mod de a privi viața, gimnastică pentru minte cu aceleași beneficii precum cele pe care gimnastica acvatică le aduce coloanei vertebrale. Un interviu de Irina Ţurcanu despre matematică, despre literatură română și italofonă, despre a fi femeie într-o lume a bărbaților.

Riccardo Toccacielo este un exemplu de muzician complex care din Perugia sa natală și-a aflat a doua patrie „sonoră" în România. Din 2019 a găsit aici un spațiu fertil pentru cercetările și experimentele sale muzicale multidisciplinare, bazându-se pe materia sonoră vie a locurilor pe care le vizitează (precum celebrul „Cimitir Vesel” din Săpânța), din care se inspiră atât pentru realizarea sculpturilor sale sonore, cât și a altor proiecte. Astfel, în cadrul asociației culturale „Officina Sonora” pe care a fondat-o la București, s-a născut proiectul „România Sonoră”. Interviu de Serafina Pastore.

În septembrie a apărut în Italia un volum al scriitoarei şi ilustratoarei Anna Paolini, dedicat Artemisiei Gentileschi (Editura Logos, Modena, 2020), una dintre cele mai iubite pictorițe italiene din toate vremurile, simbol al revendicărilor feministe și protagonista mai multor filme și opere literare. Artemisia Gentileschi ne-a lăsat o vastă operă care se caracterizează prin măiestria utilizării luminii și îmbrățișează stilul lui Caravaggio atât în compoziție, lumini și umbre, cât și în plasticitatea volumelor sau contrastele dintre forme și culori. Interviu realizat de Giusy Capone şi tradus de Ioana Drăgulin.

În interviul realizat de Irina Turcanu Francesconi cu Andrea Gessner, actualul director al editurii Nottetempo din Italia - fiul Robertei Einaudi care, împreună cu Ginevra Bompiani, a fondat la Milano această editură în 2002 - descoperim motivele care l-au determinat să publice romanul L'incontro (Întâlnirea, tradus de Roberto Merlo) de Gabriela Adameșteanu, motive legate de o călătorie în care a descoperit România şi a îndrăgit-o. Sensibilă la problemele de mediu, editura a inaugurat recent colecţia „Terra”, care își încrucişează destinul cu un interesant proiect material.

Felicia Acsinte ne propune o întâlnire cu Eros Di Prima, arhitect și fondator al Asociației Culturale Creative Spaces din Italia, care ne vorbește despre importanța adaptării artei la schimbările actuale. Alături de un grup de tineri originari din Sicilia a creat un proiect virtual inedit, CO.VI .3D Gallery, care însă nu este o simplă galerie virtuală, ci un adevărat muzeu care are invitați artiști din întreaga lume, inaugurând periodic săli expoziționale dedicate diferiților artiști și scriitori sicilieni. Până acum au fost inaugurate sălile Gino Morici, Salvatore Quasimodo, Emilio Greco şi Leonardo Sciascia.

Profesorul Roberto Scagno de la Universitatea din Padova, ilustru românist și eliadist, care a iniţiat în Italia studiul operei și personalităţii lui Mircea Eliade, ne oferă, în interviul realizat de Octaviana Jianu, o preţioasă mărturie despre primele sale contacte cu Bucureştiul anilor ’70 ai secolului trecut. Putem afla cu câtă reticență și suspiciune erau primiţi şi urmăriţi intelectualii occidentali ajunşi pe atunci în România, ţară care la vremea aceea era în aparenţă unul dintre cele mai blânde regimuri comuniste din blocul sovietic.

Ernesto Berretti, autorul cărţii Non ne sapevo niente. Serbia 1995 Danube Mission: le rivelazioni di un Basco Blu (Oltre Edizioni, 2018) a fost unul dintre cei 80 de angajați ai Gărzii de Finanțe din Nucleul U.E.O. Dunărea la Baza Calafat. Contingentul trebuia să controleze traficul fluvial pe Dunăre, pentru a garanta embargo-ul împotriva Serbiei, în războiul balcanic din fosta Iugoslavie. După 25 de ani de la încheierea misiunii, autorul trage concluziile acestei experiențe scriind povestea din Calafat, maturizată și sedimentată de-a lungul timpului. Interviu exclusiv realizat de Irina Niculescu.

Semnalăm volumul recent publicat în Italia, Elegie allucinogene de Ofelia Prodan (Edizioni Forme Libere, 2019), în traducerea şi îngrijirea lui Mauro Barindi. Cu această ocazie, poeta a acordat un interviu în exclusivitate revistei noastre, în care, printre alte aspecte de interes privind creaţia sa literară, afirmă: „Deși nu am urmat o cale a influențelor și nici măcar a afinităților, cărții mele italiene îmi place să cred că îi e locul chiar în Italia, nu în România. Să spunem că nu e acesta volumul în care îmi revendic și eu anumite legături cu ceea ce numim «generația mea literară»”.

„Intră cine dorește, rămâne cine este pasionat”. Aceste cuvinte sunt scrijelite pe tabla învățătorului și maestrului Ioan Tăbăcaru, în atelierul său din Valfenera (Piemonte astigiano) unde găzduiește Școala de sculptură ornamentală în lemn „Amici del legno Valfenera”. Un atelier ca desprins din basmele cu meșteri care încântă lemnul. Într-o casă albă, la marginea drumului ce duce printre dealuri de la Valfenera la Ferrere, de aproape 20 de ani primește elevi de toate vârstele, italieni și români, pentru a-i învăța arta lemnului. Interviu de Irina Niculescu.

„Clasicitatea Anei Blandiana se găsește înăuntrul scriiturii sale, este trăsătura principală a stilului și poeticii sale. Ea depinde apoi de autoritatea sa ca figură publică și a propriei biografii: de felul în care, în anii cei mai negri ai regimului comunist, a știut să-și apere propria demnitate de scriitoare și intelectuală, de forța cu care s-a angajat, după căderea comunismului, în reconstruirea unei societăți civile în România”. Afirmă profesorul Dan Octavian Cepraga în interviul prilejuit de cea de-a IX-a ediție a Festivalului de literatură „Incroci di civiltà” de la Veneţia, la care Ana Blandiana a fost invitată.

„Voiam să descriu Veneția mea, așa cum eu o percepusem. Era propria mea căutare la mijloc: scotocind prin Veneția, scotoceam prin propria mea minte, prin propriul meu suflet și poate chiar prin propriul meu trup”. După cum semnalam în numărul din noiembrie, a apărut recent volumul de poezie Venezia dalle vene viola de Ruxandra Cesereanu (Aracne), lansat la Veneţia în 17 octombrie 2015 cu sprijinul Institutului Român de Cultură din Veneţia. Cristina Gogianu a realizat un interviu cu poeta, în care aceasta ne dezvăluie povestea captivantă a legăturii sale speciale cu Veneţia.

În 12 iulie 2015, ambasadorul României pe lângă Sfântul Scaun, Bogdan Tătaru-Cazaban, în numele preşedintelui statului, Klaus Iohannis, i-a conferit titlul Ordinul Naţional „Serviciul credincios” în grad de Mare Cruce, cardinalului Gualtiero Bassetti, arhiepiscop de Perugia - Città della Pieve. Un gest simbolic faţă de un prelat pentru a esprima gratitudine şi afecţiune faţă de o întreagă comunitate. În interviul realizat de Giovanni Ruggeri, cardinalul Bassetti vorbeşte despre legăturile cu Biserica ortodoxă română, deschizând semnificative perspective ecumenice.

„Baletul este o artă atât de complexă ce unește nu doar poezia, muzica, mișcarea, ci și pictura, teatrul, regia. Nu m-am plictisit niciodată în meseria mea, pentru că am avut mereu ceva nou de învățat pentru a mă perfecționa. Este o meserie creativă, o continuă transformare, o corespondență totală între spirit, minte și trup”. O spune Şoimiţa Lupu, prim-balerină la Teatrul Massimo din Palermo, un nume important al baletului internațional, printre puținii artiști români care au obținut un adevărat triumf în străinătate. Un interviu de Claudia Mandi.

„Mă bucur că apreciați ca perioadă de grație stagiul de la Accademie. Știu că așa gândesc cei mai mulți din foștii bursieri”. Este o satisfacţie pentru profesorul Mihai Bărbulescu, unul dintre cele mai importante nume ale istoriei antice din țara noastră, în prezent directorul Accademiei di Romania din Roma. Burse şi congrese, expoziţii şi lansări de carte: Accademia di Romania este o instituție dinamică în inima Romei. Însă profesorul avertizează: societatea românească nu face absolut nimic pentru a fructifica bursele, o investiție morală și materială. Interviu de Claudia Mandi.

Pornind de la romanul Corpul uman de Paolo Giordano (Editura Humanitas 2014), Daniela Zeca-Buzura ne propune o fină analiză pe o temă sensibilă şi extrem de actuală: războiul cu multiplele sale implicaţii, inclusiv „războiul absent care face morți, distruge corpuri, mutilează vieți. Acesta este noul paradox, care va crea în continuare literatură și în fața căruia ar trebui să căutăm, prin literatură, adevărurile din istorie: absența unui război al cărui suflu ne ia totuși prin surprindere și care ne aduce în situații precum Charlie Hebdo, care sunt adesea mărci pe viață”. Interviu de Cristina Gogianu.

Cu ocazia Festivalului Internațional de Literatură București (FILB), desfășurat între 3-6 decembrie al anului abia încheiat, Cristina Gogianu l-a intervievat pe binecunoscutul scriitor Andrea Bajani, unul dintre invitații acestei ediții. Întâlnirea ne prilejuieşte un autentic dialog pe marginea a varii teme de actualitate, literare și nu numai: de la scris la literatura zilelor noastre şi legătura cu Antonio Tabucchi, de la Bucureștiul pe care Bajani îl cunoaşte foarte bine până la situația actuală a tinerilor și a familiei în general, afectată de criza de identitate cu problemele sale specifice.

Cu ocazia centenarului scriitorului Giuseppe Berto (1914-1978), Editura Humanitas a publicat, în traducerea Smarandei Bratu Elian, romanul cel mai cunoscut al autorului, Răul ascuns. Cesare De Michelis, preşedintele Fundaţiei Giuseppe Berto şi directorul Editurii Marsilio din Padova, invitat la lansarea cărţii, ne vorbeşte despre actualitatea lui Berto în contextul crizei morale profunde pe care o traversează lumea contemporană, ca şi despre transformările prin care a trecut mediul editorial italian în ultimii cincizeci de ani. Un interviu de Cristina Gogianu.

Începând din acest număr deschidem o nouă secţiune dedicată artei, sub coordonarea Claudiei Mandi, artistă şi muzeograf la Muzeul de Artă din Timişoara. Iniţiem această rubrică printr-un interviu cu Sabina Pecorella, curatoare de artă la Napoli şi susţinătoare a artiştilor străini în Italia, care s-a ataşat în mod special de artiştii români. „Întâlnirea cu arta românească - declară - a fost absolut emoţionantă: aici are loc ceea ce am putea defini o adevărată Renaştere a artelor, un proces similar cu cel din multe alte ţări în care cultura a fost istoric masificată”.

În 14 noiembrie 2013 va fi inaugurată la Timişoara expoziţia Riviviscenze di lacerti / Redeşteptări de fragmente de Marco Paladini, pictor originar din Genova, care de câţiva ani a ales să trăiască şi să-şi exprime arta în oraşul de pe Bega. „În viaţa mea producţia artistică cea mai elocventă s-a verificat mereu atunci când alături de mine am avut garanţia unei femei cu rol de «muză». În ziua în care mi-am dat seama că în Italia această realitate mi-ar fi tot mai prejudiciată din motive socio-economice şi etnice, am început să mă alătur unui prieten care de ceva timp frecventa România”.

În 21 septembrie 2013 s-a stins din viaţă, la 93 de ani, maestrul Roman Vlad, celebru compozitor, pianist şi muzicolog de origine română şi cetăţenie italiană, pe care a dobândit-o în 1951. Născut în 29 decembrie 1919 la Cernăuți, a ajuns în Italia la 19 ani, în 1938. Prestigiosul cotidian „La Repubblica” l-a numit „patriarhul muzicii italiene”. Îl evocăm printr-un interviu acordat cotidianului „La Stampa” în 2011, cu prilejul publicării volumului autobiografic Vivere la musica (A trăi muzica), apărut la Editura Einaudi, în care afirmă: „Italia era şi rămâne pentru mine ţara culturii”.

Între oraşul italian Recanati şi municipiul Râmnicu Vâlcea există un schimb cultural statornicit de mai mulţi ani, unul dintre realizatorii acestuia fiind scriitorul Ioan Barbu, care are o relație specială cu Italia și îndeosebi cu Centrul Mondial de Poezie și Cultură „Giacomo Leopardi” din Recanati. Într-un dialog cu Ion Nete, Ioan Barbu vorbeşte despre vizita culturală din acest an în urbea din provincia Macerata, locul natal al lui Giacomo Leopardi în care, începând cu 14 iunie 2003, Mihai Eminescu are imortalizată efigia, alături de cea a marelui poet italian, pe vestita Colină a Infinitului.

„Obsesiile sunt creative. Scriitorul trece necontenit prin foc şi sabie senzaţiile de moarte care îl obsedează. Il talento della malattia conţine un avertisment, un simptom: panica, ce se aseamănă mult cu senzaţia morţii şi reprezintă paroxismul fricii ca spectru ancestral şi, bineînţeles, obsesia obsesiilor”. Este premisa dialogului dintre Eliza Macadan şi interlocutorul ei italian, scriitorul şi criticul literar Alessandro Moscè, autorul romanului Il talento della malattia (Talentul bolii), Avagliano Editore 2012. De aici decurg alte idei şi conexiuni legate de tema creativităţii literare.

Protejarea şi promovarea a ceea ce este încă genuin în mediul rural românesc constituie obiectivul Asociaţiei „Cele mai frumoase sate din România”, născută dintr-o idee a lui Nicolae Marghiol. În luna aprilie a acestui an, Marghiol a fost în Italia, împreună cu alţi colegi români, pentru a semna un acord de colaborare cu asociaţia italiană omoloagă „I borghi più belli d’Italia”. Interviul pe care vi-l propunem ilustrează o problematică de actualitate menită a atrage atenţia atât comunităţilor locale şi membrilor acestora, cât şi instituţiilor publice din România. Interviu realizat de Giovanni Ruggeri.

Spui Italia, spui frumusețe. Aproape întotdeauna, aproape oriunde: în multe, foarte multe mici centre, adesea marginalizate de marile fluxuri turistice, deşi prezintă un important patrimoniu de istorie, artă, cultură, tradiții. Pentru a-l salvgarda și a-l promova s-a născut în 2001 Clubul «I Borghi più Belli d’Italia». În 15 aprilie 2013, acest Club - care astăzi numără peste 200 de mici centre - a semnat, prin președintele Fiorello Primi, un acord de colaborare cu asociația română „Cele mai frumoase sate din România”. O inițiativă promițătoare, despre care aflăm mai multe în acest dialog.

Condiţia actuală a românilor din Italia reprezintă tema dialogului nostru cu profesorul George Teşeleanu, fost consul onorific al României la Ancona. „Comunitatea românească se confruntă cu pierderea identităţii culturale, spirituale şi lingvistice, iar atitudinea individualistă a românilor se schimbă foarte greu. O calitate este cea de a se integra cu uşurinţă într-un ţesut socio-economic diferit de cel nativ. Mai ales în aceste momente, problema majoră o reprezintă nu atât integrarea efectivă, cât păstrarea şi întărirea conceptului de demnitate, a consolidării ideii de român bun, serios, cinstit, harnic”.

În ediţia italiană a numărului din iunie publicăm în premieră un fragment din romanul Vieţile paralele al Florinei Ilis. Traducătorul Mauro Barindi a realizat un interviu cu autoarea, dedicat acestei cărţi care experimentează un gen „nou”, un fel de ficţiune „documentară” care îmbină documentul cu ficţiunea, dând viaţă documentului şi, pe de altă parte, conferind ficţiunii credibilitate şi autenticitate aproape documentară. „A trebuit să concep o nouă viziune asupra vieţii lui Eminescu, cu paralelismul dintre viaţa sa reală şi imaginile succesive ale posterităţii. M-ar bucura să ştiu că am reuşit...”.

În data de 18 aprilie, noul ambasador al Italiei în România, Excelenţa Sa Diego Brasioli, a fost prezent la Timişoara pentru a se întâlni cu membrii comunităţii italiene şi pentru inaugurarea noului sediu al Confindustria Romania Territoriale Timiş, filială condusă de domnul Gilberto Tiveron. Cu această ocazie, Excelenţa Sa a avut amabilitatea să acorde un interviu colegei Felicia Ristea de la Radio Timişoara, partener cultural al revistei noastre. Publicăm în format audio acest interviu care atinge o serie de probleme de interes şi actualitate privind raporturile bilaterale dintre cele două ţări.

„Mi-ar plăcea să fiu, cumva, considerat, un scriitor sicilian, tunisian, cartaginez, albanez, sud-american şi poate şi român, un om care aparţine vremii noastre metise. Continui să cred, în mod infantil, în utopia unei literaturi care să aibă încă în centru personajul-om şi care să fie liberă şi cosmopolită, o privire multiplă şi fără ierarhii, un fluviu care curge într-o lume fără graniţe şi fără frontiere”. Fabio Stassi este un scriitor pentru care, aşa cum o demonstrează acest interviu, ca şi tematica romanelor sale, creaţia literară înseamnă un amestec de ficţiune şi adevăr istoric.

În Italia a apărut volumul Catene e terrore de Arhiepiscopul greco-catolic Ioan Ploscaru, personalitate emblematică a episcopatului român unit din secolul XX. Este versiunea italiană a volumului Lanţuri şi teroare (1993), o lucrare memorialistică închinată „lanţului” de închisori prin care a trecut nu doar autorul, ci şi mare parte a preoţimii greco-catolice, odată cu instaurarea dictaturii comuniste. Despre semnificaţia acestei publicaţii în Italia, ca şi despre situaţia actuală a Bisericii Române Unite, am discutat cu preotul Vasile Barbolovici, Protopop greco-catolic de Triveneto.

Publicăm partea a doua a dialogului dintre Laszlo Alexandru şi Ovidiu Pecican pe marginea Purgatoriului, pornind de la autoportretul pe care şi-l face Dante. „El socoteşte, în trufia lui, plină totuşi de umilinţă creştină, că locul lui ar fi în Purgatoriu. Îşi atribuie meritul, care e un defect totodată, paradoxal, de-a fi atins de orgoliu. Are dreptate: în măsura în care doreşti să imiţi creaţia divină, chiar şi in nuce, într-o operă literară, în momentul în care eşti lucid că ceea ce încerci să faci este să creezi un cosmos literar, al discursului, nu te poţi califica altfel decît ca orgolios”.

Există istorii şi destine care par să aibă în patrimoniul lor genetic vocaţia interculturalităţii. Origine, evoluţie, context şi perspective: toate duc, în mod natural, la deschiderea de noi orizonturi şi convergenţa acestora. Aşa este şi istoria familiei Illy, un nume care defineşte deopotrivă un brand de renume internaţional, o marcă de prestigiu pe piaţa cafelei şi nu numai. Aflăm mai multe de la Riccardo Illy, figură de prim plan în actuala conducere a companiei de familie, cunoscut şi pentru funcţiile sale publice, precum cea de Primar al Triestului şi Preşedinte al Regiunii Friuli Venezia Giulia.

Poetul Adrian Munteanu este laureatul Premiului Internaţional de Literatură Nux al primei ediţii a Salonului Internaţional al Cărţii de la Milano, care s-a desfăşurat în perioada 26-29 octombrie 2012. Autorul a şapte volume de sonete ne prezintă povestea sonetului în propria viaţă şi scriitură, ca şi legăturile sale cu marii sonetişti italieni: „M-a atras sonetul lui Petrarca. Am intuit că este foarte apropiat de endecasilabul românesc, mai potrivit graţiei şi exprimării afectelor, chiar dacă nu are gravitatea şi reflecţia ceva mai nostalgică prezentă în spiritul românesc generator de sonete”.

«Traduzionetradizione»  este revista internaţională  de traducere poetică creată şi condusă de poeta milaneză Claudia Azzola. În numerele până acum publicate şi-a găsit un loc semnificativ şi literatura română contemporană prin versurile Anei Blandiana, ca şi ale lui Dieter Schlesak. Revista porneşte de la „poezie ca inegalabilă substanţă şi formă de sensibilitate, emoţii şi culturi diferite, ca o unitate în diversitatea limbilor şi vocilor europene”. Împreună cu Claudia Azzola încercăm să aflăm semnificaţiile acestui proiect cultural.

Ana Blandiana a fost oaspete de onoare al primei ediţii a Târgului Editurilor Independente, care a avut loc la Capannori (Lucca) în 7-9 septembrie 2012. „Editorilor independenţi le datorează literatura fostelor ţări comuniste intrarea pe piaţa occidentală şi, în ultima instanţă, chiar impunerea lor”, arată distinsa poetă în acest interviu. „Admir şi respect spiritul de independenţă în cultură, un spirit care presupune de cele mai multe ori noţiunea de risc şi asumarea unui anumit tip de marginalizare. Editorii independenţi sunt mai mult fani ai culturii şi mai puţin negustori ai ei”.

„În 12 ani pot spune că suntem probabil Opera cea mai bună din toată regiunea, apreciată şi recunoscută peste tot în ţară. Avem între 60 şi 80 de reprezentaţii în fiecare an”. Maestrul Corneliu Murgu, al cărui destin uman şi profesional este strâns legat de Italia, ne vorbeşte despre realizările acestei prestigioase instituţii, pe care o conduce din 2000, deschizându-ne spre noua stagiune care marchează şaizeci şi cinci de ani de la primul spectacol al Operei Române din Timişoara, prin premiera Faust de Charles Gounod, care va avea loc în 10 octombrie 2012.

Laszlo Alexandru şi Ovidiu Pecican ne propun un dialog viu, plin de substanţă şi o analiză nuanţată a Purgatoriului lui Dante, la intersecţia dintre mitologie, geografie, religie şi etică. Ideea de Purgatoriu, în credinţă, e destul de recentă pentru momentul în care Dante a tratat-o. În mitologiile antice exista o împărţire în două mari categorii, binele şi răul, virtuoşii şi păcătoşii. Ideea canonică a Purgatoriului a fost acceptată în Biserica Catolică abia la Conciliul de la Lyon din 1274, iar Dante avea 9 ani când conceptul a fost preluat. Publicăm prima parte a acestui dialog.

Cu ocazia publicării în limba română a ediţiei critice integrale a Infernului lui Dante, îngrijită de Mira Mocan, în traducerea regretatului italienist Marian Papahagi şi cu prefaţa Irinei Papahagi (Humanitas, Bucureşti 2012), Daniela Dumbravă dialoghează cu Mira Mocan şi Corrado Bologna de la Universitatea Roma Tre despre actualitatea lui Dante şi calităţile acestei versiuni: „Marian Papahagi a surprins atât de bine valoarea cuvintelor în rimă, astfel încât a putut-o conserva mai mereu, ori de câte ori i-a fost posibil, punând deoparte silabele finale și, mai apoi, ritmul”.

Un moment de reflecţie asupra poeziei în propria viaţă şi scriitură. Ni-l propune Adela Greceanu, pornind de la ideea că „acum, pentru mine, poezia are legătură cu un puternic sentiment al ineditului. Cu senzația că mereu totul e nou și de-o rigoare fără cusur. Și că eu sînt contemporană cu totul ăsta și că nu trebuie decît să fiu exact acolo unde sînt. Pare simplu, dar nu e”. Poeta ne vorbeşte şi despre traduceri şi legăturile ei cu spaţiul cultural italian, dat fiind faptul că în 2009 a reprezentat România la Festivalul Internaţional de Poezie de la Genova.

„Eminescu, un gigant al liricii europene”. În dialog cu Roberto Pazzi

Un dialog între scriitor şi critic: Roberto Pazzi discută cu Ela Iakab despre romanele sale, întrebându-l pe criticul literar cum a receptat această carte. Vorbeşte şi despre Eminescu care, în viziunea sa, „are adâncime filosofică și forță de inspirație ca orice gigant al liricii europene. Poeziile lui Eminescu mă ating cel mai intens acolo unde sentimentul morții şi al vidului este zguduitor, prin viziunea extraordinară a Totului și a Neantului, contopite într-o singură dimensiune. Numai mari poeți ca Rilke, Verlaine, Lorca, Montale, Ungaretti  mi-au mai comunicat o asemenea senzație”.

Blandiana: „Un succes al schimbării imaginii României prin cultură”

„Participarea României ca invitat de onoare la Salonul Internaţional de Carte de la Torino a fost, din punctul meu de vedere, una dintre cele mai prestigioase acţiuni – atât prin proiect, cât şi prin rezultate – pe care ţara noastră, prin Institutul Cultural Român, le-a organizat în străinătate”. În interviul exclusiv acordat publicaţiei noastre, Ana Blandiana îşi exprimă totodată dezamăgirea pentru faptul că presa, „ocupată cu scandaluri de corupţii, campanii electorale, meciuri de box pierdute, nu a avut timp, curiozitate şi interes şi pentru un succes notabil al schimbării imaginii României în lume prin cultură”.

Ţuţuianu, Lungu, Ernu: „Presa italiană şi-a dat seama că avem o cultură”

„Una din oportunităţile acestei ediţii a fost reflectarea în presă a evenimentelor culturale de la standul românesc, ceea ce a atras multe conexiuni din lumea culturală italiană, de la scriitori la editori, de la jurnalişti la fotografi, de la proprietari de tipografie la oameni din organizaţii nonguvernamentale sau care se ocupă de turism. A fost un bun prilej pentru ca emigranţii români din Italia să se simtă mândri că se vorbeşte de România". Dan Lungu, împreună cu Floarea Ţuţuianu şi Vasile Ernu, ne împărtăşesc din impresiile cu care s-au întors de la Torino.

„Internetul poate aduce şi surprize plăcute. Aşa mi s-a întîmplat în ultimele săptămîni, cînd am intrat în corespondenţă cu profesorul Silvestro Venturi. Stabilit de ceva timp la Bucureşti, unde a predat limba italiană, domnul Venturi mi-a scris pentru a-mi transmite opiniile sale, în urma lecturii comentariilor mele, prezente în mediul virtual, pe marginea Divinei Comedii. Am remarcat că am de-a face cu un cititor atent care exprimă idei foarte interesante, rod al unor observaţii detaliate”. Laszlo Alexandru ni le prezintă.

Exclusiv. Monica Joiţa: „Salonul, un moment radical pentru România"

Monica Joiţa, director adjunct al Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia, coordonează îndeaproape participarea din acest an a României ca ţară invitată de onoare la Salonul Internaţional de Carte de la Torino. Interviul pe care îl publicăm în avanpremiera acestui eveniment de excepţie propune o perspectivă complexă şi aprofundată asupra strategiei şi obiectivelor care vizează „transformarea acestei ediţii într-un moment radical pentru prezenţa şi promovarea culturii şi literaturii române în Italia”. Un interviu exclusiv acordat publicaţiei noastre care, prin profilul său, se înscrie în aceeaşi direcţie de promovare.

Mauro Barindi, redactor al revistei noastre, este unul dintre traducătorii literari care reprezintă România de trei ani la Salonul Internaţional de Carte de la Torino. La ediţia din 2012 prezintă traducerea cărţii de călătorie a Anei Blandiana, O silabisire a lumii (Ed. Saecula),  cu postfaţa profesorului Lorenzo Renzi, şi a romanului Florinei Ilis, Cinci nori coloraţi pe cerul de răsărit (Ed. Atmosphere Libri). Experienţa de traducător de română în Italia, participarea la Salon şi dificultatea medierii între două culturi sunt câteva din temele pe care le-am înfruntat în acest interviu.

Crina Suceveanu ne propune un amplu dialog cu medicul italo-român Livio Zanolini, născut în 1925 la Bucureşti, unde a crescut şi şi-a făcut studiile, pentru ca în 1948 să părăsească definitiv România, stabilindu-se în Italia. O extraordinară mărturie de viaţă „frumoasă și trăită. Anticomunist ca toți cei veniți din est. Cu greutăți, cu satisfacții, cu prieteni. În Italia veneau la mine aproape toți artiștii care expuneau la Veneția, că îmi place să am ușa deschisă. Iubesc arta și iubesc artiștii. Mare parte din ei veneau cu expoziții în Italia și se hotărau să rămână, eu îi țineam și-i ajutam”.

„Eforturile divulgative şi activitatea de înalt nivel ştiinţific desfăşurată de româniştii italieni nu au un ecou satisfăcător dincolo de restrânsele cercuri specializate”. Astfel se prezintă, în opinia lui Alvaro Barbieri, profesor de filologie romanică la Universitatea din Padova, receptarea culturii şi a literaturii române în Italia zilelor noastre. Consideraţiile şi observaţiile pertinente din acest dialog sugerează indirect necesitatea unor iniţiative cu un impact promoţional mai puternic.

„Comunitatea română din Italia este în acest moment doar o noţiune. Ea nu există decât la nivelul conştiinţei colective italiene şi este percepută, în general, negativ”. Astfel se prezintă realitatea românilor din Italia în viziunea istoricului Ioan-Aurel Pop, director al Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia între anii 2003-2007. Interviul abordează şi alte aspecte de interes: receptarea istoriografiei şi a culturii române în Italia, ecoul celor două publicaţii ale Institutului de la Veneţia - „Annuario” şi „Quaderni” - în mediile culturale şi ştiinţifice italiene.

Claudio Magris: „Am perceput România ca pe o unitate în diversitate”

Pornind de la reprezentarea spaţiului românesc în cunoscutul volum Danubius, am realizat un interviu cu scriitorul triestin Claudio Magris despre felul în care a receptat specificitatea centrală şi est-europeană a locurilor pe care le-a vizitat în timpul celor patru ani de peregrinare de-a lungul Dunării (1982-1986). „Am fost în România de mai multe ori – ne-a mărturisit Magris – însă prima dată am văzut numai Timişoara şi o parte din Banatul românesc. Am trăit o experienţă foarte puternică şi total diferită de ceea ce a fost apoi, pentru mine, România propriu-zisă, pe care am evocat-o într-un alt capitolul danubian”. 

Giovanni Ruggeri: Turismul italian în România, şanse şi prejudecăţi

Extraordinarul patrimoniu turistic al României este foarte rar obiect al comunicării publice: autorităţile române fac puţine pentru a-l promova în Italia, în vreme ce italienii manifestă o atitudine ambivalentă. Cu toate acestea, frumuseţile naturale şi cele cultural-istorice au o mare forţă de atracţie şi ar putea reprezenta o ocazie formidabilă ca primă formă de cunoaştere a ţării noastre. De acest lucru este convins Giovanni Ruggeri, jurnalist şi scriitor, care în acest amplu interviu ne prezintă experienţa sa umană şi profesională, semnalând actualele tendinţe din societatea italiană.

Interviu cu Emil Petru Raţiu, susţinător de o viaţă al cauzei istro-române

„Din sămânţa pe care primii, după cel de-al doilea război mondial, am sădit-o la Triest, prin înfiinţarea Asociaţiei purtând numele marelui patriot Andrei Glavina, vor putea veni roade, pe care toţi le aşteptăm, chiar în al douăsprezecelea ceas”. Sub aceste auspicii propunem un dialog cu Emil Petru Raţiu, un intelectual militant, medic-scriitor stabilit în Italia din 1969, despre situaţia istro-românilor la început de mileniu trei şi cum poate fi dusă mai departe cauza şi limba lor, pentru a o salva de la pierire.

Mario Deaglio: „Presa italiană acordă prea puţină atenţie României”

România este ţara cu cea mai mare concentrare de firme italiene, numărul companiilor cu  capital italian înregistrate depăşind 30.000, conform datelor Confindustria România prezentate în cadrul Forumului Economic 2011 „Italia Internaţională în România”. Cu toate acestea, după cum arată Mario Deaglio, editorialist economic la cotidianul „La Stampa”, „una dintre responsabilităţile mijloacelor de informare italiene este atenţia foarte scăzută faţă de o ţară în care prezenţa italiană este atât de importantă”.

Doina Ruşti: „Scrierile traduse par plecate într-o călătorie lungă”

În 15 decembrie 2011, Doina Ruşti a primit Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române pentru romanul Lizoanca la 11 ani, publicat în 2009 la Editura Trei, în curs de traducere atât în italiană, cât şi în germană. Am discutat cu autoarea despre semnificaţia acestui premiu, dar şi despre sentimentul de a intra în alte culturi prin actul traducerii, despre colaborarea dintre scriitor şi traducător şi participarea la Salonul Internaţional de Carte de la Torino ediţia 2011, unde a fost prezentată traducerea romanului Zogru.

O viaţă de studii pentru România: Lorenzo Renzi

Lorenzo Renzi este unul dintre cei mai importanţi romanişti şi românişti din Italia. Activitatea sa reprezintă un capitol însem- nat din istoria predării limbii şi literaturii române la Universitatea din Padova. Acest amplu dialog rememorează momentele cele mai semnificative din traiectul său uman şi profesional legat de România. „Dacă activitatea mea ştiinţifică s-a focalizat în primul rând asupra cântecelor populare şi apoi asupra studiilor de lingvistică românească, în realitate am căutat întotdeauna să mă ocup de limba şi literatura română în ansamblu”.

Prezentăm un interviu cu filozoful Renzo Rubinelli realizat de Mihaela-Genţiana Stănişor. Rubinelli i-a cunoscut pe Cioran şi soţia, Simone Boué. În 1987 a vizitat România, locurile copilăriei lui Cioran şi l-a cunoscut pe fratele filosofului, Aurel. La Păltiniş, Rubinelli l-a întâlnit pe Constantin Noica, de la care a primit sugestii pentru teza de licenţă. Din corespondenţa pe care a purtat-o, păstrează zece scrisori de la Emil şi două de la Aurel Cioran.

Revistă online editată de
Asociaţia Orizonturi Culturale Italo-Române.

Promovează dialogul intercultural,
cu un interes predilect
pentru traducerea literară
ca operă de mediere.